joi, 27 noiembrie 2014

Cine a fost Parintele Arsenie Boca. Minunile Sfântului Ardealului

Cine a fost Parintele Arsenie Boca. Minunile Sfântului Ardealului


Arsenie Boca este cunoscut drept Sfântul Ardealului, fiind considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. Pentru convingerile sale religioase, preotul Boca a fost arestat și torturat de fosta Securitate, alungat de la mănăstire, devenind unul dintre martirii regimului comunist.
"Ultimul sfânt al românilor", "Sfântul Ardealului", sau "Biciul lui Dumnezeu", așa a fost supranumit părintele care a marcat monahismul românesc, aducând alinare în suflete și fascinând mulțimile cu darul său de-a ști totul despre fiecare credincios pe care îl privea în ochi. Astăzi, Arsenie Boca este pentru mulți o icoană vie, un sfânt.
 La 29 septmebrie 1910,  în Vața de Sus, în judeţul Hunedoara, se năştea Zian Boca, fiul lui Iosif Boca şi al Cristinei. 19 ani mai târziu, în curtea Liceului „Avram Iancu", din Brad, şeful de promoţie al absolvenţilor din acel an, acelaşi Zian Boca, planta, în cadru festiv, un gorun ce avea să se numească, prin hotărîrea tuturor, „Gorunul lui Zian". Îi uimește pe toți prin frumusețea sa sufletească și asceza sa. Rămas orfan de tată, despre care spunea că l-a bătut "ca să nu mai pierd timpul", tânărul Boca mărturisește că avea înclinații spre „științele pozitive". Ar fi vrut să urmeze studiile pentru aviație, dar, din cauza sărăciei, a renunțat.
Așa că a biruit " înclinația contemplativă", iar 1929 s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu. După absolvirea Academiei din Sibiu, Mitropolitul Nicolae Bălan îl trimite, cu bursă, la Școala de Belle Arte din Bucureşti, pentru a se pregăti ca pictor bisericesc. Tot aici va urma şi studii de medicină, dezvoltând o pasiune pentru ştiinţe, ce-l va cuceri până la moarte. Încă din timpul studenției i se spunea "Sfântul".
Hirotonit diacon în 1935, iar în 1938 termină Belle Arte. Anul următor este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan în Sfântul Munte Athos, pentru a deprinde viața călugărească. A stat acolo trei luni, iar acolo ar fi dat de un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de nimic! Nici la măturat nu eşti bun!". Tânărul şi-a spus în sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!". Amintindu-şi relaţia cu primul său duhovnic, Boca avea să exclame mai târziu, întrebat cum ar trebui să fie un călugăr: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mântuiesc... Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti... De vrei să te faci călugăr, fă-te ca focul!".

Darul vederii, la Muntele Athos

La Muntele Athos a primit și darul vederii. Îi apare Fecioara Maria, care îl poartă prin văzduh, în mijlocul unui munte unde se afla un mare sfânt rus, Serafim de Sarov. Urcă apoi în munte timp de 40 de zile, postind și rugându-se și primind inițierea spirituală de la acest mare sfânt rus. 
Revine în țară îmbogățit cu experiențe minunate și intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus. În Vinerea Izvorului Tămăduirii, din 1940, este tuns în monahism, primind numele Arsenie. "Aici m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deși nu eram preot", mărturisea Arsenie Boca.

În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbându-i înfățișarea.
Rapid, faima părintelui Arsenie Boca se răspândește în întreaga țară, devenind simbol al Sâmbetei de Sus. Faima sa s-a datorat în bună măsură trăirii cu consecvență a regulilor cele mai aspre ale monahismului. Tot mai mulți oameni vin să îl vadă și să îl audă pe "Sfântul de la Sâmbăta",pe cel renumit ca mare duhovnic.

Prigonit și întemnițat de Securitate

Este arestat, pentru prima dată, sub suspiciunea de legături cu legionarii, în 1945. Dar este eliberat în absența unor dovezi clare. În mai 1948, este din nou arestat și anchetat, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948, pentru a-l proteja. Securitatea continuă să îl hărțuiască, iar la 10 ianuarie 1951 este arestat din nou și dus la Ocnele Mari.
Datorită influenței pozitive asupra deținuților, este trimis la șantierul Poarta Albă din cadrul șantierului deschis de regimul comunist pentru Canalul Dunăre Marea Neagră.

Minunile din închisoare

Aici a avut loc minunea prin care părintele a reușit să "iasă" prin zidurile temniței, pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale. I se dau trei ore liber, timp în care pur și simplu dispare, gardienii dând alarma. La exact trei ore revine și, chestionat fiind de cei care îl păzeau răspunde că a fost la înmormântarea mamei sale. Gardienii au sunat acolo și li s-a confirmat prezența la înmormântarea mamei. Care avusese loc la Vața de Sus, la câteva sute de kilometri de locul unde părintele era închis.
Se mai spune, pe baza mărturiilor supraviețuitorilor temnițelor comuniste, că ușa celulei sale se deschidea în fiecare noapte, astfel că un gardian trebuiea să stea permanent în fața ei. Se spune că dispărea pur și simplu, întorcându-se spre dimineață.
Preotul Viorel Trifa a povestit ce știa de la un fost gardian, angajat la una dintre închisorile la care fusese deţinut Boca. „I-au spus părintelui să le spună ceva despre Dumnezeu, ca să-i facă să creadă. Şi părintele le-a spus că la al doilea rând de porţi ale închisorii, se află două femei. Le-a descris, cu lux de amănunte, ce avea fiecare în desagă. Cei doi gardieni au fugit şi le-au scotocit femeilor în saci. La întoarcere, au reclamat la conducerea închisorii că printre deţinuţi se află un părinte care vede prin ziduri."
Primul mare semn dumnezeisc s-a arătat insa chiar după prima arestare a sa. Se spune că, într-o noapte, monahul a fost scos din celula unde se afla, în arestul Securității de la Hațeg, de doi milițieni brutali. Cei doi l-au luat de subsuori, pe sus, în timp ce îl insultau și îl batjocoreau. Părintele i-a iertat, dar mâna dreaptă a unuia și mâna stangă a celuilalt, adică exact cele care l-au atins, s-au uscat în scurt timp. Milițienii au rămas infirmi pe viață. Mulți credeau că minunile părintelui Arsenie Boca se săvârșeau prin foc, iar cine îl atingea cu dușmănie, era ars de para focului Dumnezeiesc.
Este eliberat, dar, pentru scurtă vreme. Prigoana continuă, astfel că, de Rusalii, în septembrie 1955 este din nou anchetat și arestat. Securitatea nu reușește să îi găsească o vină, pentru a-l închide mai mult timp. Așa că este pus în libertate și se întoarce la Prislop. În 1958, după impunerea unui nou regulament monahal, părintele Arsenie Boca și stareța Zamfira Constantinescu sunt nevoiți să părăsească mânăstirea, iar maicile sunt obligate să intre în lume. Mănăstirea devine cămin de bătrâni până în 1967.
Din acest moment și până la moartea sa, în 1989, nu mai are voie să poarte haina călugărească. Patriarhul Iustinian reușește însă să îl aducă la atelierele de pictură ale Patriarhiei. Pentru a scăpa de teroarea regimului comunist și de oamenii Securității, părintele Arsenie acceptă să lepede haina duhovnicească și să o îmbrace pe aceea de mirean. Nu însă fără a renunța la stilul auster de viață trăit în mânăstire.


Timp de 15 ani, din 1968 până în 1983, pe zidurile Bisericii Drăgănescu, de lângă București, părintele pictează predicile pe care obișnuia să le țină, în fața a mii de credincioși, la Sâmbăta de Sus. Iar duhul profetic al părintelui se regăsește în toate creațiile sale de pe zidurile bisericii. După terminarea picturii de la Drăgănescu, se retrage la Sinaia, alături de fosta obște de la Prislop.
La 29 septembrie 1989, maiorul de securitate Cocârlea Constantin propune scoaterea din supravegherea informativă a ieromonahului Arsenie Boca. La 28 noiembrie 1989, părintele Arsenie Boca trece la cele veșnice.
A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop reprezintă în prezent unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, zeci de mii de oameni venind în fiecare an, aici, pentru a se ruga la Sfântul Ardealului, una dintre marile figuri duhovnicești.

preluare de pe sursa:
http://www.ziuanews.ro/stiri/cine-a-fost-parintele-arsenie-boca-minunile-sfantului-ardealului-108913

PARINTELE ARSENIE BOCA continua sa faca MINUNI SI DE DINCOLO DE MOARTE

batrana lumea credintei minunea parintelui Arsenie cu bastonul - la mormantul de la Prislop


***
dumnezeu-a-binecuvantat-romania-cand-ni-l-a-trimis_4b522d3ce24687

Parintele Arsenie Boca continua sa faca minuni si de dincolo de moarte…

(fragment)
…a uneia dintre acestea sunt martora si beneficiara eu, Florica Dragos Roman de 72 de ani, din Cluj Napoca. Citisem mult, dascal de profesie fiind, despre acest sfant al Ardealului(si eu sunt ardeleanca), Parintele Arsenie Boca, si doream din inima sa ajung la mormant la Sfanta Manastire Prislop, dar cum ma deplasez foarte greu numai cu ajutorul unui baston, uneori chiar cu doua bastoane ca urmare a unui handicap locomotor congenital, ma intrebam cum oare voi putea ajunge la mormanul sfantului? Stiam ca este o panta foarte abrupta de la biserica prin padurice, panta greoaie chiar si pentru cei sanatosi, dar pentru mine ar fi fost o grea incercare. Unii ma incurajau, altii aveau mari rezerve ca voi putea parcurge acea distanta, facandu-mi cunoscut ca drumul aceste pana la mormant nu este nici foarte scurt nici usor pentru picioarele mele bolnave.
Drumul este in ser­pentina, printre radacini de copaci vigurosi si cam prapastios pe margine, dar le-am zis copiilor mei ca vreau sa incerc, ca simt ca tre­buie sa fac asta… Copiii m-au inteles, mai mult de­cat atat, le-am insuflat si lor aceasta dorinta si ne­-am dus cu masina. Ajun­gand pe inserate si afland ca manastirea de la Pris­lop nu cazeaza pelerini, am ramas peste noapte la o pensiune in Silvasu de Sus, o localitate apropia­ta… In dimineata zilei de 28.08.2010 ne-am indrep­tat spre locul atat de dorit de mine. Peisajul este de vis – adevarat colt de Rai – si aerul curat de mun­te te imbia mai mult la ca­latorie. Ajunsi, am fost la­sati sa intram si sa parcam chiar in curtea manastirii. Le-am zis copiilor ca do­resc sa nu zabovim deloc si sa ajungem cat mai re­pede la mormant, iar de rest ne ocupam dupa… si ei ca intotdeauna m-au ascultat si am urcat aproa­pe fara sa-mi dau seama cum… Aveam mormantul in imagine chiar inainte de a ajunge. Am imbratisat cu ardoare crucea Parintelui si cuIMG_0010 fruntea lipita pe lem­nul acesteia, parca am in­trat… in transa. Toate griji­le si efortul imi disparuse­ra ca prin farmec. Ma sim­team eliberata de tot raul vietii… eram fericita! Ma gaseam unde am dorit si aveam impresia ca Parin­tele e viu, langa mine.
Cand m-am trezit din aceasta reverie de-abia atunci am observat nu zecile, ci su­tele de glastre si ghivecele cu flori ce inconjoara mor­mantul, un preot ce se ruga la celalalt capat si o maicu­ta ce supraveghea totul de la distanta. In apropiere era un grup de pelerini ce as­tepta cu rabdare sa eliberez locul de langa cruce. M-am indepartat cativa pasi de mormant si i-am vazut pe copiii mei urmarindu-ma cu atentie si mi-am intrebat fiicaunde imi este bastonul? S-a speriat si ea si atunci si-au dat seama si ei, ca si mine ca de fapt… am ur­cat fara baston. Niciunul din ei nu observara acest lucru! Asa a vrut sfantul sa se intample. Oare este ne­voie de o minune mai eloc­venta ca am urcat singura, fara baston, drumul pana la cruce fara sa-mi dea sea­ma nici eu, nici ei? Eu, care de-abia ma deplasez pe drum drept – si chiar micile trepte sunt un ostacol mare pentru mine?! I-am multumit cu lacrimi in ochi Pa­rintelui Arsenie pentru aju­tor si pentru starea de bine de la mormant. Apoi am as­teptat pe copii sa se inchi­ne, am aprins lumanari si am coborat in liniste la ma­nastire, am intrat in biserica si n-am simtit nici de data aceasta nevoia bastonului. Aici i-am multumit inca o data sfantului pentru mi-a marturisit ca mi-as dori sa revin in acel loc binecuvan­tat… si Parintele Arsenie m-a ascultat si in aceasta vara am ajuns a treia oara la manastire si la mormant. Anul acesta am nimerit sa fie o zi de mare praznic, de 1 Septembrie – inceput de an bisericesc. Zeci de ma­sini si autocare se apropiau organizat de parcarile precredinciosilor se intindea de jos, de la izvor, pana la mormant, dovada ca sfantul traieste in inimile miilor de romani care-l cauta in continuare, iar el de acolo de sus le indeplineste promi­siunea facuta in timpul vie­tii, aceea de a ne ajuta si de dincolo de moarte. Iti mul­tumim, Parinte Arsenie, fii cu noi, fii calauza si ajutor si-n continuare!
*

De la patimi la… Prislop

Citat-Arsenie-Boca-e1354116269504Ma numesc A.T. si sunt din judetul Covasna. Lucrez in domeniul I.T. si traiam de vreo doi ani din poker online, iar de vreo 7 ani imi potoleam setea de adevar cu mistici si practici orientale si de alti trei ani faceam din desfranare un sport de performanta.
Un moment de cotitura a interve­nit in viata mea cand am aflat de la una din partenerele mele in ale desfranarii ca a ramas insarcinata. Odata cu hotararea luata de a nu re­curge la avort si de a trai impreuna pentru a creste copilul, Dumnezeu a inceput sa lucreze din ce in ce mai vizibil la “intoarcerea” noastra. Nu pot spune ca s-a intamplat ceva extraordinar, lucrurile au de­curs oarecum normal, dar pe masura ce timpul tre­cea, tot mai multe sem­nale de alarma imi faceau constiinta sa tresara: cine­va mi-a atras atentia asupra vietii parintelui Arsenie Bocaun vis imi aducea la cunostinta ca misticile ori­entale au la baza doar cauza si efectul; o atitudine senina si linistita ce izvora tot tim­pul dintr-o persoana foarte credincioasa, care de multe ori nu avea ce sa le dea sa manance la copii, in contrast cu mintea mea care devenea din ce in ce mai stapanita de griji si din care se revarsa veninul arogantei ca totul este sub control; predi­cile unui cuvios parinte pe care l-am auzit fara vrerea mea si care mi-a ramas in minte ca ar fi singurul pre­ot cu care as avea ce discu­ta pentru ca simteam traire interioara intensa la el si ca vorbeste din experienta, nu din carti; si nu in ultimul rand cartile recomandate de un var de al meu, preot.
Timpul a trecut, so­tia era in luna a 7-a, nume­le copilului urma sa fie An­drei sau Teodor, incepusem sa mergem de vreo doua luni la biserica, dar inca nu aveam duhovnic. Pe 29 sep­tembrie, dupa ce am mai citit cate ceva despre parin­tele Arsenie, impresionat de personalitatea parinte­lui si afland ca este sarbato­rit pe 28 noiembrie – destul de aproape de 6 decembrie, cand se implinea termenul sarcinei – i-am sugerat soti­ei sa ii punem numele Arse­nie. Dupa vreo cateva seri, din nou am mai citit cate ceva despre parintele Arse­nie si am aflat ca a fost nas­cut pe 29 septembrie si ne-­am dat seama ca gandul de a-i pune baiatului nu­mele de Arsenie ne-a venit chiar de ziua de nastere a parintelui! Am luat aceasta “coincidenta” ca pe o con­firmare ca Arsenie este nu­mele potrivit pentru copil. La inceputul lui Octombrie am luat brusc hotararea sa mergem la Prislop, la pa­rintele Arsenie. Acolo dupa ce ne-am rugat la morman­tul lui ca sa ne ia sub ocrotirea lui, dupa ce am iesit pe poarta manastirii sotia a va­zut pe cer o pata de culoare in culorile curcubeului, un­deva deasupra mormantu­lui. Am luat aceasta ca pe o confirmare ca parintele ne-a ascultat rugaciunile si, in­tr-adevar, dupa o saptama­na m-am marturisit si eu si sotia si am renuntat defini­tiv la… poker. Prin grija lui Dumnezeu, micutul Arsenie s-a nascut sanatos pe… 28 noiembrie!
Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pen­tru noi, pacatosii!
arseniebocaieromonah
***

Locomotivele, jeepul şi ţigările

La pomenirea a 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie Boca, peste treizeci de mii de suflete legate printr-un fir al credinţei, fir aprins şi nevăzut, au mărşăluit pe un drum de munte şerpuind agale spre un luminiş dumnezeiesc, având în bagaj nădejdea că vor primi răspuns la frământările, nelămuririle şi  dorinţele lor.      

Socrii cei buni

61302498
Dis-de-dimineaţă au început să apară primii pelerini. La început câteva zeci, apoi sute, apoi mii şi mii.Valuri, valuri veneau într-una, apoi s-a format un râu de oameni care mergea într-o singură direcţie: mormântul Părintelui Arsenie Boca.
În acea zi am primit un apel telefonic de la socrii mei din Comăneşti care şi-au exprimat dorinţa de a veni şi ei la Prislop. Soţia mea le-a spus că este o mare bucurie pentru noi să fim împreună la acest mare eveniment, mai ales că ştiam că şi ei au mare nevoie de ajutor dumnezeiesc prin intermediul părintelui nostru. Distanţa Comăneşti – Prislop fiind mare, soţia mea le-a spus ca să pornească la drum, dar că sunt slabe şanse să ajungă şi la sfânta liturghie, slujbă la care ţineau foarte mult să ia parte. Prin câte au trecut aceşti oameni până au ajuns să se închine la crucea părintelui Arsenie Boca veţi afla citind mărturia socrului meu, Florian Nică din Comăneşti, jud. Bacău:
28.11.2009, ziua, luna şi anul în care am vizitat pentru prima dată Mănăstirea Prislop şi mormântul Părintelui Arsenie Boca. În dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2009 Mărioara, soţia mea, mi-a spus că vrea să mergem la Prislop cu ocazia comemorării a 20 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca. Am fost foarte surprins pentru această hotărâre luată deodată, deoarece comemorarea avea loc chiar a doua zi iar noi locuim în Comăneşti, judeţul Bacău la o distanţă de aproximativ 430 de kilometri şi aveam puţine şanse să ajungem la timp, având în vedere că trebuia să călătorim cu trenul şi să schimbăm garniturile în mai multe locuri. Tren spre Haţeg aveam doar după amiaza, la orele 16,45. I-am spus acest lucru soţiei dar a insistat, astfel încât ne-am hotărât să mergem.
La ora 22,00 am ajuns în Braşov, urmând să luăm acceleratul spre Cluj la ora 22,45 până la Beiuş, de unde avem legătura la ora 02,00 spre Deva, având la ora 06,00 dimineaţa legătura cu microbuzul spre Haţeg. Noi fiind pentru prima dată călători pe această rută şi neavând informaţie precisă despre desfăşurarea comemorării, am crezut că o să ne descurcăm uşor în această călătorie, dar nu a fost deloc aşa.
IMGP1043s55
Înainte de plecarea din Comăneşti soţia mea i-a anunţat telefonic pe Maria Kornelia şi Matei Schinteie, fiica şi ginerele nostru, că ne-am hotărât şi că vom pleca spre Prislop la comemorare, ei fiind deja acolo de două zile cu icoane spre vânzare. Auzind că vrem să venim şi noi s-au bucurat dar cunoscând traseul până acolo şi cunoscând situaţia de la faţa locului ne-au spus că nu vom putea ajunge la mânăstire pe data de 28 ziua, ci vom putea ajunge doar noaptea sau chiar a doua zi pe data de 29 dimineaţa. Nu am crezut, aşa că… la drum !

Locomotivele şi frica…

În gară la Braşov în seara de 27.11.2009 am luat bilete şi am ieşit pe peron la ora 22,30 ca să aşteptăm trenul, timp în care se anunţă că acesta are întârziere 30 de minunte, după care se anunţă alte 30 de minunte, după care alte 45 de minute.Cât am aşteptat trenul am gândit că, chiar dacă nu vom ajunge pe 28 la comemorare, tot trebuie să ajung la mânăstire la Prislop şi la mormântul Părintelui Arsenie Boca, căci odată plecat nu mă mai întorc până nu realizez ceea ce mi-am propus. După o oră şi 45 de minute a venit şi trenul mult aşteptat. Ne-am ocupat locurile şi la ora 24,00 am plecat din Braşov.
La ora 2,00 noaptea trenul s-a oprit în plin câmp. S-a defectat locomotiva. După o oră a venit o altă locomotivă care a împins vagoanele înapoi până în prima gară, a lăsat locomotiva stricată acolo şi apoi am plecat… dar nu pentru mult timp, căci după 900 de metri trenul s-a oprit iar. A doua locomotivă s-a stricat! Am mai aşteptat o oră… Trenul este tras din nou în gară, se schimbă locomotiva şi plecăm din nou la drum. Iarăşi mergem un kilometru şi a treia locomotivă se stricăşi ea! În vagon, soţiei mele a început să-i fie frică şi m-a întrebat ce poate să fie asta? Am început să râd, iar ea mirată a întrebat de ce râd, i-am răspuns scurt: „Satana nu vrea să ajungem la mânăstire şi la mormânt.” După un timp, a fost schimbată şi a treia locomotivă cu care am ajuns la Teiuş la ora 5,00 şi aşa am prins legătura de la ora 7,00 spre Deva, acolo ajungând la ora 8 şi 40 de minute.
La Teiuş soţia a primit un telefon de la Maria Kornelia care a întrebat unde ne aflăm în acel moment şi când a aflat unde suntem a zis: “Ne bucurăm mult că veţi veni, dar să ştiţi că aici nu se poate urca la mănăstire cu maşina, căci sunt formate baraje ale poliţiei şi ale jandarmeriei. Din oraş sunt 14 sau 15 kilometri de mers pe jos, căci aici este deja lume, nu am mai văzut aşa ceva la nici un alt pelerinaj, aşa că eu cred că nu puteţi ajunge la timp să prindeţi sfânta liturghie.”
Nu eram surprins, eram chiar indiferent la ceea ce mi se întâmplă, dar hotărât să-mi ating ţelul propus, indiferent când voi ajunge la Prislop. La ora 9,00 am primit alt telefon de la copii: altă „încurajare”, dar degeaba, în mine nu s-a schimbat nimic. Timpul trecea fără să simt nici un fel de deznădejde, fiind impasibil la tot ce se întâmplă şi cu acest sentiment ne-am urcat în microbuz cu destinaţia Haţeg.
Ţin să precizez că în acea perioadă fumam un pachet şi jumătate de ţigari pe zi şi beam foarte multă cafea, pentru care fapt am cumpărat din Deva un pachet de „L.M.” şi 20 de plicuri de cafea ness. În microbuzul spre Haţeg am întâlnit o doamnă care mergea şi ea la Prislop şi care a vrut să meargă cu noi. Am ajuns la Haţeg la ora 10,30. Doamna ştia drumul spre mânăstire, aşa că am plecat împreună la o staţie de taxi ca să luăm un taxi până la mânăstire. Taximetriştii ne-au informat că nu pot să meargă spre mânăstire deoarece şoseaua spre Prislop este blocată de autovehicolele pelerinilor până la 2 km de la ieşirea din oraşul Haţeg. De la Haţeg până la mânăstire sunt 14 km. Vă puteţi închipuii un traseu de 12 km de şosea de munte blocat de maşini, firul de şosea care venea de la mânăstire fiind liber, datorită eforturilor organelor de poliţie şi jandarmerie. Am mers pe jos prin oraş pentru a junge la drumul spre mânăstire, eu fiind hotărât să merg până acolo pe picioare dacă era cazul… La intersecţie am intrat pe drumul spre Prislop şi am mers aproximativ 20 metri. Era ora 11,00. Ne-am oprit, când am văzut un jeep negru care a intrat pe şoseua spre mânăstire. Am făcut semn, maşina a oprit. O persoană din maşină ne-a întrebat unde mergem, la care am răspuns că la mânăstire. Ne-a luat.

Jeep-ul „pelerin”

La doi kilometri, într-adevăr, era un baraj al poliţiei care a oprit maşina. Şoferul a arătat o legitimaţie de la „Ministerul Culturii şi Cultelor” pentru cel de-al doilea pasager care era ministru secretar de stat la acest minister şi avea o misiune pentru acest eveniment, şi trebuia să ajungă înainte de terminarea sfintei liturghii. Am fost lăsaţi să mergem pe firul liber pe contrasens. După doi kilometri am fost opriţi de un alt echipaj al poliţiei.. Au fost negocieri şi am plecat mai departe. Ministrul secretar de stat i-a spus şoferului să găsească un loc, să iasă în decor ca să se schimbe în uniformă, iar el, ministrul să-şi ia costumul. Această stratagemă a ţinut… La fiecare baraj al poliţiei, timpul de verificare a fost foarte scurt. La o intersecţie ne-a oprit comandantul poliţiei din Haţeg care a verificat actele ministrului, lăsându-ne să plecăm, atenţionându-ne că mergem pe răspunderea noastră şi că nu răspunde dacă ne blocăm în trafic. Am continuat să înaintăm, dar cu greu fiincă şoseaua era cu multe serpentine şi în pantă, iar pe ea mergeau pe jos mii şi mii de oameni. Un tablou impresionant: o mare de oameni, bătrâni, copii, femei, bărbaţi, ţărani, orăşeni, de toate culorile şi toate formele, neţinând cont de oboseală îndreptându-se către mormântul Părintelui Arsenie Boca la comemorare şi închinare. Iar noi în „jeep”, ca boierii, mirându-mă de această şansă … gândindu-mă că mergând pe jos am fi ajuns poate pe întuneric la mănăstire.

Atenţionarea şi ţigările

978x0Am ajuns la ora 12,15. Acolo ne-am întâlnit cu Maria Kornelia şi Matei, care nu le venea să creadă că am ajuns acolo la acea oră. Părea imposibil. Am intrat în curtea mânăstirii mulţumindu-I lui Dumnezeu şi Părintelui Arsenie Boca pentru ajutor. Am ajuns spre finalul sfintei liturghii la care a participat un sobor de aproximativ 40 de preoţi, care au urcat apoi cu toţii la mormântul Părintelui Arsenie Boca pentru slujbă. Cu ei am plecat şi noi. Ne-am aşezat la rând la mormânt. Rândul era format din 6 oameni pe linie într-un şir de 300 metri. Soţia mea văzând aceasta a vrut să mergem înainte la mormânt şi să încercăm să intrăm prin faţă dar eu m-am opus, însă la insistenţele ei am cedat şi am urcat o pantă încercând să ajungem pe lateral la mormânt. Soţia mergea înainte, eu urmând-o, când deodată am simţit că mă trage cineva de haină cu mare putere…M-am gândit că este ginerele meu. Am întors capul, dar nu am vazut pe nimeni. Vă daţi seama ce senzaţie, ce emoţie am avut?! Primul gând care mi-a venit în minte a fost că Părintele Arsenie Boca m-a atenţionat să respect ordinea impusă pentru toţi în incinta mânăstirii şi acest lucru l-am făcut imediat. Dar oare numai asta să fi fost sau… şi pachetul de ţigări? Am chemat-o pe soţia mea, i-am spus ce s-a întâmplat şi ne-am întors la rând.
După o jumătate de oră în spatele nostru s-au adunat o mulţime de oameni, iar eu mi-am amintit că am pus pachetul de „L.M.” nedesfăcut în geantă şi nu l-am aruncat înainte de a intra în mânăstire. A început o căutare febrilă a unei soluţii să scap de el, să nu ajung la mormânt cu ţigările la mine. Oriunde m-am uitat în jur erau pelerini care se odihneau, care mâncau, care ascultau cuvintele de învăţătură ale preoţilor veniţi la comemorare, iar dacă aş fi aruncat pachetul de ţigări s-ar fi observat pe pământul gol, fără iarbă sau frunze. Cu această obsesie, cu intenţia de a scăpa cu orice preţ de pachetul de ţigări, am ajuns la mormânt şi m-am închinat.
La plecare, ne-am luat la revedere de la copiii noştri care au rămas „pe baricade” cu standul lor de icoane, unde chipul părintelui pictat strălucea deosebit în lumina zilei. La ieşirea din mânăstire am căutat un autobuz care să ne ducă spre Deva, dar ginerele meu a vorbit cu o mai veche cunoştinţă de-a lui, respectiv cu domnul Tudor Raicu de la Editura Charisma (cea care editează cartea „Cărarea Împărăţiei” a părintelui Arsenie Boca) să ne ducă până în Deva. Deşi domnul Raicu era cu întreaga sa familie la Prislop, ne-a luat şi pe noi în maşina personală, până la gara din Deva. Am ajuns acolo pe o ploaie torenţială „ca în filme”, mulţumind lui Dumnezeu că ne-a ferit de această ploaie atunci când am fost la mormânt. La 21,45 am avut accelerat spre Iaşi, am schimbat la Beclean, am ajuns la ora 5,00 la Miercurea Ciuc, iar la ora 09,30 eram la Comăneşti.
A trecut luna decembrie fără să se întâmple ceva deosebit, doar că nu mai fumam un pachet şi jumătate pe zi ci numai 15 – 16 ţigări pe zi. În luna ianuarie am redus considerabil consumul de ţigări şi de cafea, iar din luna Februarie 2009 nu am mai pus ţigara în gură. Cunoştinţele mele mă lăudau pentru voinţa pe care am avut-o în a mă lăsa de fumat, la care le-am spus clar că fără ajutorul Părintelui Arsenie Boca nu ar fi fost posibilă o asemenea realizare.
După acest pelerinaj la mormântul Părintelui Arsenie Boca nu am consumat atât de multă cafea, în prezent dacă beau o cafea la 2-3 zile, viaţa a devenit mai liniştită iar eu m-am convins de puterea lui Dumnezeu, prin întâmplările pe care le-am trăit personal.”
 Autor: Matei Schinteie
Prislop

PRELUARE DE PE SURSA:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/11/28/minuni-parintele-arsenie-boca-prislop-mormant-lumea-credintei-matei-schinteie/

PE 28 NOIEMBRIE 2014, SE IMPLINESC 25 de ANI de la MOARTEA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA. MINUNILE de la MĂNĂSTIREA PRISLOP, povestite de oameni



Peste 10.000 de oameni sunt așteptați maine, 28 NOIEMBRIE 2014, la Mănăstirea Prislop, din județul Hunedoara, pentru a lua parte la slujba de pomenire a părintelui Arsenie Boca ce va avea loc vineri, la 25 de ani de la moartea acestuia.


Pregătirile pentru acest moment au început de joi, peste o sută de jandarmi, polițiști și pompieri urmând să asigure, timp de două zile, măsurile de ordine și siguranță publică necesare pentru un asemenea moment. 


'Măsurile adoptate de jandarmi, alături de polițiști, reprezentanții ISU Hunedoara și cei ai Serviciului Județean de Ambulanță, vor viza asigurarea unui climat de ordine și siguranță pentru toți credincioșii care vor sosi la Mănăstirea Prislop', a declarat joi purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Hunedoara, Andrada Pop. 

Conform măsurilor anunțate, pe drumul care duce spre Mănăstirea Prislop vor fi prezente mai multe echipaje ale Poliției Rutiere. Șoferii sunt rugați să respecte indicațiile agenților de circulație și să parcheze autovehiculele în afara părții carosabile, pentru a nu bloca șoseaua îngustă din zonă.

În incinta mănăstirii, jandarmii vor asigura ordinea publică pe timpul slujbei religioase și vor realiza dispozitive de îndrumare a credincioșilor pe timpul pelerinajului la mormântul părintelui Arsenie Boca.

Arsenie Boca, MINUNI după MOARTE


Potrivit credincioșilor de pretutindeni, Arsenie Boca continuă să facă minuni chiar și după moarte. O bătrână bolnavă ce se putea deplasa doar în baston a povestit că a reușit să urce la mormântul părintelui, fără să observe că nu a avut nevoie de sprijin. Când a plecat de acolo, bătrâna se putea deplasa ușor, ca și când boala îi dispăruse ca prin minune. Mai mult, cei veniți la mormânt povestesc cum resimt o bucurie enormă odată ajunși la mormânt, ca și când părintele ar fi acolo să le asculte rugăciunile. Unii sunt atât de copleșiți de emoție încât leșină.


PRELUARE DE PE SURSA:
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/25-de-ani-de-la-moartea-parintelui-arsenie-boca-manastirea-prislop-516235.html

Pe urmele minunilor lui Arsenie Boca. "Să te rogi înainte de orice examen"

Un sfânt român, făcător de minuni



Unul dintre sfaturile păstrate cu sfinţenie de credincioşi de la părintele Arsenie Boca este acela legat de importanţa rugăciunii înaintea oricărui hop pe care îl ai în viaţă "E important să te rogi înainte de orice examen, de orice încercare sau decizie importantă şi rugăciunea ta să fie sinceră, nu făţarnică", îşi amintesc credincioşii care l-au cunoscut pe preotul făcător de minuni.



Probabil ca nu intelegem ce inseamna sa simti credinta cu adevarat pana nu avem anumite experiente ale contactului cu lumea divina care ne reseteaza complet tot ce credem ca am sti despre ce inseamna scopurile vietii.
Multa lume se duce la Prislop, la parintele Arsenie Boca, mai exact la mormantul sau, pentru a gasi alinare, pace, vindecare, intelegere sau pur si simplu pentru a se regasi. Un drum la Parintele iti poate schimba total viata.
Aparent nu se intampla nimic iesit din comun insa totul se modifica la nivelul lui "a fi". Cand te duci esti cineva, cand pleci esti altcineva. Ca stare, ca suflet, ca intelegere a ce conteaza cu adevarat in viata. Iar acest lucru se poate intampla in doar jumatate de ora de contact cu miracolul numit Prislop.
Drumul din Bucuresti dureaza in jur de 6 ore si trece prin Pitesti, Valea Oltului, Sibiu, iar destinatia finala este Hateg (sau Hunedoara). O data ajuns acolo, descoperi o zona incredibil de frumoasa si de pura, cu oameni blajini, dealuri verzi si munti falnici, mancare traditionala excelenta si mai ales o stare de pace si liniste pe care agitata noastra capitala nu o mai ofera demult.
Din Hateg pana la Prislop sunt 15 kilometri strabatuti printre casute si pensiuni, dealuri si drumuri serpuitoare prin paduri.
"Noi am facut aceasta calatorie in luna iulie 2014. Pe masura ce ne apropiam de intrarea la manastire, soarele finalului de zi parea ca ne saluta intr-un mod ghidus si jucaus, proiectand pe cer jocuri de lumini si culori incredibile.
Intrarea la manastirea maicutelor se face cu reguli stricte: telefoanele mobile trebuie sa fie inchise, fotografiatul si pozatul la mormantul sfant sunt interzise iar tinuta vestimentara trebuie sa fie decenta, respectiv femeile nu au voie in pantaloni si cu capul descoperit iar barbati nu au voie decat cu pantaloni lungi.
Intreaga zona este ca un parc impecabil, mai exact este desprinsa din Rai. Curatenia intretinuta de maicute este desavarsita; mirosul dealurilor si a fanului proaspat cosit iti readuc dorul copilariei iar linistea pioasa pe care musafirii o traiesc te face sa simti inca de la intrare prezenta a Ceva sau Cineva cu mult mai mare ca tine in fata caruia nu poti decat sa te inclini.
In bisericuta mica de la Prislop se primesc acatiste care sunt citite de parintele Nifon, un mare spirit vazator de duh sfant, ce stie ce gandesti, ce simti si de ce ai venit acolo.
In partea dreapta a bisericii este un izvor cu o apa incredibil de dulce dar si apa sfintita, agheasma mica, pe care credinciosii o iau ca sa o bea dimineata pe stomacul gol. Maicutele spun ca aceasta apa sfintita are puteri foarte mari de protectie de cel rau, in special daca crezi in ea.
Stand de vorba cu una din maicutele locului, ii spuneam: Maicuta, parca imi e si rusine sa tot cer, desi lista de dorinte este lunga, ca la fiecare. Simt nevoia doar sa multumesc pentru tot ce sunt si am, pentru copil, pentru familie, pentru viata.
Iar maicuta imi raspunde: stiti care este una din cele mai bune rugaciuni, spunea Parintele?
Intai de toate, sa incepeti rugaciunea spre Dumnezeu Tatal ceresc si Maica Domnului, apoi o adresati Parintelui Arsenie. Iar in rugaciune sa cereti aceste 4 lucruri trebuincioase unui suflet sanatos: sa vi se ierte pacatele facute cu voie sau fara de voie si sa vi se dezlege orice facatura a celor rai, apoi sa primiti acoperire de tot raul, apoi sa vi se mijloceasca obtinerea de pace sufleteasca si har, apoi sa vi se pastreze loc de mantuire si lumina in imparatia cerurilor. Harul este cel mai important dar pe care cineva il poate primi. Harul este cel care te face sa traiesti fiecare zi ca pe o sarbatoare si bucurie chiar daca unele zile sunt mai grele ca altele. Harul te face sa te simti conectat permanent si sa simti ca nu esti singur.
Mai multe pe Sfatulparintilor.ro.

preluare de pe sursa:

http://www.realitatea.net/pe-urmele-minunilor-lui-arsenie-boca-sa-te-rogi-inainte-de-orice-examen_1477029.html

MINUNILE părintelui Arsenie Boca. Credincioşii şi-l amintesc că era de "o frumuseţe îngerească"

  

Manastirea Prislop, din jud. Huneadoara, pare locul unde s-a concentrat evlavia a zeci de mii de credinciosi. Nu este zi de la Dumnezeu sa nu vezi urcand prin gura de Rai a asezamantului pelerini veniti din toate colturile tarii pentru a se ruga fie si pentru cateva zeci de secunde la crucea mormantului Parintelui Arsenie Boca. In constiinta crestinilor ortodocsi numele Arsenie Boca este ca un fulger divin, binecuvantat de Dumnezeu. Iubitor de oameni dar aspru, categoric, fara sa iubeasca jumatarile de masura, a reusit inca din tinerete sa fie perceput de cei care l-au cunoscut drept un fenomen exceptional. De la infatisare, pana la ganduri si fapte, totul parea din alta lume.

Zecile de mii de credinciosi care vin in fiecare zi la Prislop sunt convinsi ca parintele Arsenie este inca acolo si ca le asculta personal rugaciunile, ca si cand ai fi in viata. Infinitul din privirea sa ii invaluie inca pe oameni, iar pasii sai, adiere de vant, tulbura inca frunzele si constiintele.

"Am auzit o voce langa mine foarte calda, foarte ingrijorata cumva. "No, ce s-a intamplat?"- si atunci m-am intors si exact in fata mea statea parintele Arsenie. O silueta inalta, subtire, imbracat in alb, un chip de o frumusete ingereasca. Si niste ochi care ma priveau foarte atent si foarte serios. De ce m-am speriat? Ma priveau doi ochi albastri, incontestabil doi ochi albastri de om, dar privirea aceea nu avea sfarsit, nu avea fund, nu avea fundal. Era pe dimensiune infinita. Senzatia mea a fost ca un cer infinit, albastru, ma priveste prin doi ochi omenesti", povesteşte unul dintre credincioşi.

Multe dintre faptele incredibile ce i-au insotit trecerea prin lumea asta pot fi privite de sceptici drept basme, scorneli bigote sau mituri. Numai ca miile de patiti care au trait fara anestezie minunile parintelui sunt convinsi ca totul s-a petrecut aievea. Unii sceptici au trecut marea indoielii intr-o clipita.
Minunile infaptuite de parinte, atat in timpul vietii cat si dupa moarte, sunt pretioase dovezi ale sfinteniei sale. Cea mai frecventa din manifestarile pe care unii le-ar cataloga drept paranormale, dar care sunt normale pentru un Sfant, este puterea acestuia de a patrunde in gandurile oamenilor. Mai mult decat atat, soarta era o carte deschisa pentru parinte. Timpul si spatiul nu erau pentru el decat dimensiunile lumii acesteia.

Scrutand biografia lui Arsenie Boca putem gasi indiciile viitoarei sale misiuni divine. Fiul lui Iosif si al Creștinei, caci asa o chema pe mama sa, a vazut lumina zilei la 29 septembrie 1910 in satul Vața de Sus din Muntii Apuseni. Numele sau de mirean a fost Zian Vălean Boca. Pare ca traseul sau initiatic a inceput din copilarie, cand singuratatea prin muntii Apuseni, printre salbaticiunile padurii, i-au revelat cumva, naiv la inceput, esenta divina a universului. Dotat cu capacitati intelectuale exceptionale, fiul de taran autentic, Zian Boca termina Liceul Avram Iancu ca sef de promotie. Dintr-un impuls ce vesteste cumva viitoarea sa menire, Zian sadeste in curtea liceului un gorun care exista si astazi si caruia I se spune- Gorunul lui Zian.
Paradoxal insa, viitorul sfant avea o inclinatie deosebita catre ceea ce numim – stiinte pozitive- fizica, matematica, biologia. Zian cerceteaza lumea si cu aceste instrumente dar la capatul cercetarii gaseste intotdeauna mintea infinit creatoare a lui Dumnezeu. Artist plastic exceptional si muzician, parintele Arsenie alege pana la urma Academia teologica din Sibiu unde se remarca deja prin atitudinea sa ascetica care ii si atrage porecla: Sfantul. O porecla care se va dovedi profetica.
Marea revelatie care il va transforma pe Zian Boca in viitorul parinte Arsenie se va petrece in 1939, pe muntele Athos.
In urma acestei revelatii de pe muntele Athos, Arsenie Boca e inzestrat de Dumnezeu cu darul inainte vederii, adica parintele devine clarvazator. Din acest moment parintele capata darul citirii viitorului.
De pe muntele Athos, Arsenie ajunge la Chisinau intr-un moment de cumpana pentru Romania. Astfel, asista la drama sutelor de mii de basarabeni care fugeau din fata “armatei rosii si fara Dumnezeu”. In acele vremuri blestemate, parintele Arsenie are convingerea ca l-a vazut pe Iisus, intrupat intr-un barbat imbracat modest, care se uita la oameni cu atata tristete si jale cum nu mai vazuse parintele niciodata. Intr-un gest de milostenie, Arsenie a vrut sa ii dea acestui om, codrul sau de paine. Numai ca atunci cand a vrut sa ii intinda bucata de paine, omul acesta disparuse ca prin farmec. L-a numit “omul durerilor” si a ramas cu convingerea ca acel barbat fusese chiar Iisus.
Tanarul Zian Boca ajunge pana la urma la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus. Dupa Pastele din 1940, diaconul Zian Boca este tuns in calugarie, primind numele de Arsenie. Din acest moment incepe sa se manifeste cu adevarat fenomenul Arsenie Boca – calugarul exemplar al Ortodoxiei.
Fiinta parintelui Arsenie Boca modifica textura universului, asa cum il intelegem noi. Alesii de pe langa el puteau vedea si ei cum fortele naturii, asa cum le stim noi, I se supuneau in mod miraculos.
Poate si de aceea multe dintre minunile parintelui Arsenie au ramas in sufletele si mintile oamenilor ca un lucru de taina. Nu s-a facut parada de ele si cumva, parintele a patruns in sufletul scepticilor drept un mit. Insa cateva dintre relatarile celor care au asistat la asemenea minuni, par deasupra oricarei banuieli. Vorba Sf Augustin- pentru cel care crede, am 1000 de argumente, pentru cel care nu crede, nu am nici unul. Singura inregistrate audio cu parintele Arsenie este un discurs despre fericire.
Se spune ca atunci cand parintele Arsenie se ruga pentru romani, ii curgeau lacrimi si intreaga multime plangea cu el. Iubirea de oameni si miracolele, cotidiene aproape pe care, prin credinta, parintele le savarsea i-au asezat aureola de sfant inca din timpul vietii. Cand Arsenie voia sa ocroteasca lumina lumanarii, nici o vijelie din lume nu o putea stinge.
Alt martor ales de parintele Arsenie a vazut cu ochii lui cum chiar ploaia si norii il ascultau. O icoana a Mantuitorului, pictata chiar de el, tine la distanta stihiile.
Si cine stie cate alte minuni a mai savarsit parintele Arsenie, despre care nu o sa aflam niciodata, tocmai pentru ca atat cei vindecati cat si parintele au pastrat o pioasa tacere . Un caz despre care s-a aflat totusi este cel al unei fete paralitice care s-a ridicat in picioare si a mers.
Inca din anii 40, parintele Arsenie Boca a intrat in vizorul autoritatilor pentru ca devenise un lider spiritual puternic. Acuzatia ca ar fi colaborat cu legionarii, ostili guvernului Antonescu, a fost motivul pentru care acesta a devenit obiectiv al serviciilor secrete, inca de pe atunci. Sa nu mai vorbim despre dosarele pe care i le-a facut securitatea odata cu venirea comunistilor. Pe acestia ii deranja parintele din foarte multe puncte de vedere. Era purtatorul credintei stramosesti si, mai mult decat atat, cuvintele sale erau lege pentru credinciosi. De aceea a fost arestat de cateva ori si, poate cel mai grav lucru, i s-a interzis sa mai fie calugar.
Prima arestare s-a petrecut pe cand era la manastirea Sambata, cand tocmai isi construise chilerul din varful muntilor Fagarasului. Trimis la Canalul Dunare Marea Neagra, parintele se intoarce dupa un an si, pentru a fi protejat, este trimis de staretul manastirii peste munti, intr-un loc restras din Tara Hategului, la manastirea Prislop. Faptul ca oamenii continuau sa il caute pe parinte si acolo, i-a determinat pe securisti sa il aresteze inca odata. Eliberat in aprilie 1952, revine la Prislop, dar prigoana nu inceteaza. Este din nou arestat si anchetat la Timisoara, Jilava si Oradea. Pe cand indura calvarul sau personal in inchisoarile comuniste, parintele a fost o lumina pentru cei care l-au cunoscut acolo, dupa gratii. Chiar si pentru gardienii atei ai inchisorilor.
Din acea perioada intunecata provine relatarea unei minuni care se regaseste chiar in dosarul sau de la securitate. Nici macar ateii comunisti nu au putut ignora ceea ce s-a petrecut sub nasul lor.
Arsenie Boca era la munca silnica la canalul Dunare- Marea Neagra cand mama lui a murit. Relatarile celor care au participat la inmormantare vorbesc despre prezenta parintelui Arsenie la capataiul mamei sale. Pe de alta parte, din lagarul de munca nu se raportase nici o evadare. Mai mult decat atat, parintele pare sa fi fost in acelasi timp si in lagar si la inmormantare. Despre capacitatea lui de a se teleporta dintr-un loc in altul multa lume pastreza tacerea, fiind una dintre enigmele absolute ale existentei sale.


Scapat din inchisorile comuniste dar ranit profund de faptul ca nu mai putea sluji si spovedi, parintele devine pictor de biserici. Harul sau se va transpune in fresca bisericii din Draganescu, jud. Giurgiu. Multe dintre cele zugravite aici pot fi interpretate drept profetii.
Chiar daca nu mai purta vesmintele calugariei, harul parintelui Arsenie, devenit zugrav de biserici, atragea ca un magnet cohorte de credinciosi. Retras, mai tarziu, intr-o casa la Sinaia, parintele incearca sa reinvie spiritul manastirii Prislop impreuna cu cateva maicute gonite si ele de comunisti din mamastirea hategana.
Tanjea grozav dupa viata monahala. Cand era calugar la Prislop, Arsenie si-a ales locul unde sa fie inmormantat. Celor apropiati le-a spus si ziua cand va pleca la cele vesnice. Totul s-a intamplat exact cum a prevazut. Pe 28 noiembrie 1989 moare la Sinaia iar trupul e ingropat acolo unde si-a dorit.

La nici o luna dupa moartea sa, i s-a mai implinit o profestie. Ceausescu avea sa cada sub gloante la Targoviste.

Disparitia fizica a lui Arsenie Boca nu a insemnat mare lucru pentru fenomenul Sfantul Arsenie Boca. Maicutele din Prislop si pelerinii care vin cu credinta la mormantul sau, simt prezenta parintelui acolo, printre ei. Mai mult, sirul minunilor pe care le-a savarsit din timpul vietii, nu a fost curmat de moarte. Se intamplă in fiecare zi cate ceva care sfideaza ratiunea. Recent, intr-o fotografia facuta la mormantul sau apare o silueta misterioasa. Ca si cand Sfantul ar fi vrut dea un semn ca este acolo si ca asculta rugaciunile fiecaruia.
Maicutele de la Prislop pastreaza astazi inca multe din tainele vizionare ale parintelui, respectand cu stictete regula tacerii. Aflandu-ne printre ele, in gradina Prislopului, am simtit cu adevarat ca de aici, din acest loc plin de lumina, parintele Arsenie vegheaza asupra neamului romanesc, asa cum, inca din viata, a facut-o, rugandu-se in flacari pentru mantuirea poporului mult incercat.


preluare de pe sursa:

 http://www.romaniatv.net/minunile-parintelui-arsenie-boca-credinciosii-si-l-amintesc-ca-era-de-o-frumusete-ingereasca-vide_149115.html#ixzz3KHcTvEWa

MINUNILE PĂRINTELUI ARSENIE BOCA! A apărut la înmormântarea mamei lui, DEŞI ERA ARESTAT. "Apoi s-a făcut nevăzut"


Părintele Arsenie Boca este considerat un sfânt de toţi cei care l-au cunosucut şi care au vorbit cu el. El a rămas cunoscut pentru predicţiile, dar şi pentru minunile săvârşite în timpul vieţii.



Psihologul Zoe Dăian, nepoata părintelui Arsenie Boca, a povestit despre perioada în care acesta avea probleme cu Securitatea, când a fost arestat pentru convingerile sale religioase.
"Știa ce vine, ce urma. Când au venit după el să-l ridice, într-o dimineață la ora 6, le-a spus: «V-am așteptat!». L-au băgat în mașină dar mașina nu a pornit. Atunci el le-a spus să-l lase să se roage, a revenit apoi și mașina a pornit. Când au ajuns la Brașov, nu au vrut să-l lase în sutană și maiorul a trimis doi subalterni să-l dezbrace și să-i dea hainele de pușcărie, dar nu s-au putut apropia de el. I-au spus maiorului că Arsenie nu vrea să se dezbrace, iar ei nu se pot apropia de el. Maiorul a înjurat și s-a dus personal să-l dezbrace pe «popă» de hainele preoțești, dar același semn l-a primit și el și atunci a decis să-l lase în straiele preoțești. Oamenii l-au recunoscut și l-au rugat să țină predici în ora de plimbare în curte. Conducerea i-a pus în vedere să înceteze cu predicile, dar el a continuat și la un moment dat l-a văzut chiar și pe maior pitit, că-l asculta", a spus Zoe Dăian, potrivit Agerpres.
 
Mai mult, deşi era închis, mai mulţi oameni spun că l-au văzit la înmormântarea mamei lui, care avusese loc la sute de kilometri distanţă faţă de locul închisorii. "A fost. L-am întrebat dacă a fost, cum a ajuns, iar el a confirmat că a fost. A spus: «Am fost. Cu ajutorul lui Dumnezeu!». Conducerea penitenciarului unde era reținut a dat telefon la Poliția din Hălmagiu care a confirmat că l-au văzut la înmormântarea mamei, iar când unul dintre polițiști a vrut să stea de vorbă cu el, s-a făcut nevăzut", a adăugat Zoe Dăian.
Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. A trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute de pelerini. Anual, pe 28 noiembrie, mii de oameni sunt prezenți la slujba de pomenire a celui care, chiar fără a-l fi cunoscut direct, le-a schimbat viața, cel mai mare număr înregistrându-se în 2010, 30.000 de credincioși.
Părintele Arsenie Boca, la care mulţi dintre români au mers în pelerinaj, a făcut o serie de predicţii, cu mulţi ani înainte de moartea sa, legate de criza din România, dar şi de faptul că Bucureştiul ar putea fi afectat de o calamitate.


preluare de pe sursa:


Minuni la parastasul parintelui Arsenie Boca

Minuni la parastasul parintelui Arsenie Boca

Pe 28 noiembrie 2010, Biserica Ortodoxa Romana a randuit sa se oficieze la Manastirea Prislop, aflata in imediata apropiere a muntilor Retezat, parastasul parintelui Arsenie Boca, prilejuit si de faptul ca se implineau 100 ani de la nasterea parintelui.
Ca de obicei la manastirea Prislop s-au adunat mii de pelerini din intreaga tara,multi dintre ei pentru faptul ca parintele a fost grabnic ajutator la suferintele lor si le-a ascultat rugacinile spuse dealungul anilor la mormantul lui... alti sa-si vindece neputintele cu prilejul acestui parastas... alti din dragoste si respect pentru parinte... categorie printre care vreau sa cred ca ma numar si eu, care ajungeam la mormantul parintelui pentru a castiga cateva clipe de liniste sufleteasca de la cel pe care il consider aproape de sufletul meu.
Era pentru a treia oare cand Dumnezeu imi calauzea pasii la manastirea Prislop. De data aceasta impreuna cu gandurile bune si rugaciuni am dus la mormantul parintelui un vas care continea tufanele prospat inflorite.
Ajugand tarziu in noapte... cam la 2 ceasuri dupa miezul noptii, pentru a gasi un loc de parcare cat mai aproape de manastire, m-am indreptat cu multa dragoste spre mormantul parintelui, unde am aprins lumanari si am pus vasul cu flori langa crucea parintelui, impreuna cu o rugacine pentru odihna vesnica. Am mai ramas cateva minute alaturi de alti pelerini, ceva mai vrednici decat mine, care cantau cantece religioase sau colinde si spuneau ragaciuni catre Domnul, apoi m-am indreptat catre biserica manastiri, spre reculegere si inchinaciune la icoanele din interior.
Desi veneam a treia oara la manastirea Prislop, din diferite motive nu reusisem sa patrund in interiorul batranei si micutei biserici in care se oficiaza slujbele religioase. Spre dezamagirea mea, probabil din motive de securitate... desi se luasera o serie de masuri suplimentare pentru ca evenimentul sa se desfasoare fara incidente, pe langa politie fiind angajata si o firma de securitate...
Lacasul Domnului era incuiat. Am mai ramas cateva minute in apropierea biserici, timp in care am luat o sticla cu apa sfintita, m-am retras vreo 2-3 ore in masina cu care venisem, pentru a ma incalzi de temp[eratura destul de scazuta a diminetii, specifica zonelor intramontane in aceasta perioada. pe la 7, 30 cand consideram ca trebuie sa inceapa slujba de dimineata, m-am intors in curtea manastirii, sperand sa asist la slujba in biserica.
Spre dezamagirea mea, alti pelerini fusesera mai vrednici ca mine si uitand de cele sfinte se calcau in picioare pentru a intra in biserica. In curte deja maicutele si preotii incepusera activitatea ecumenica... Maicutele primeau acatistele de la enoriasi, iar un grup de preoti faceau sluja cuvenita pentru Taina Sfantului Maslu.
Deodata pe langa mine a trecut o femeie care avea un comportament ciudat cu sunete si miscari necontrolate nespecifice unui om normal. Lumea din jurul ei o priveau se inchinau si apoi o ignorau...lucru pe care recunosc ca l-am facut si eu, desi in gand mi-am zis ca este posedata de un diavol.
M-am asezat la coada care se formase pentru intrarea in biserica seperand sa ii vad interiorul si sa ma incain la iconostas. Desi in usa bisericii erau trei oameni de la firma de paza care incercau cu mari eforturi sa faca ordine... eforturile lor erau zadarnice. M-am hotarat sa-i sprijin incercand mai mult cu propavaduirea celor sfinte, apeland la iubirea aproapelui si mai putin la forta.
Cu ajutorul Domnului oamenii s-au mai domolit olecuta, dar aceasta liniste era stricata chiar de anumite fete bisericesti care incalcau ordinea incercand sa introduca peste rand rude, prieteni sau cunoscuti. Situatia s-a mai limpezit in momentul in care au sosit inaltele fete bisericesti care trebuiau sa oficieze Liturghia si slujba de pomenire a parintelui.. si o parte au plecat sa-i vada si sa primeasca binecuvantarea.
In acest moment de relativa acalmie, oameni de la firma de paza, drept multumire ca i-am ajutat mi-au facut invitatia sa intru in biserica, banuind ca imi doresc acest lucru.
Am rezistat tentatiei si am refuzat considerand ca nu respectasem regula de a intra conform randului si m-am indreptat spre locul special amenajat unde urma sa se desfasoare liturghia oficiata de inaltele fete bisericesti in frunte cu IPS Gurie.
Cunosteam ca la strana va fi corul maicutelor de la singura scoala de cantarete din Romania, care exista la manastirea Prislop, ocazie cu care am simtit ca aud glasul ingerilor din Cer. Vremea devenise tot mai friguroasa si in timpul liturghiei, dupa o noapte senina au aparut primi fulgi de zapada.
Frigul patrunzator si faptul ca multimea se adunase in jurul celor care oficiau slujba, m-au indemnat sa incerc sa ajung in interiorul biserici sa-i vad interiorul si macar pentru cateva minute sa ma incalzesc. Mi-am propus sa fac acest lucru dupa ce se va citii Evanghelia si se va iesi cu Sfintele daruri.M-am dus spre intrarea biserici care era la doi pasi de locul in care se oficia Liturghia, dar era inca rand la intrare insa ceva mai ordonat si linistit. M-am asezat la rand si am ascultat in paralel desfasurarea Liturghiei.
Incet-incet am ajuns la intrare, dar cum se terminase slujba, s-a creat din nou animozitate deoarece au venit sa intre in biserica enoriasii care vroiau sa se impartaseasca. Printre ei ne-am strecurat si noi cei care eram deja in fata. In momentul in care mai aveam cca 2 m pana la iconostas, in spatele meu tinand o lumanare in mana a inceput sa se manifeste la fel ca in curtea manastirii... femeia pe care o vazusem ceva mai devreme.
De regula sunt un om care incerc sa nu-i derajez pe cei din jurul meu sau sa ies in evidenta. Dar in aceea clipa Dumnezeu m-a luminat sa ma intorc si sa fac cruce cu palma asupra capului femeii. In urmatoarea clipa femeia a inceput sa se agite si mai tare. Eu mi-am amintit de cuvintele adresate de Mantuitor cand a incercat sa-l ispiteasca diavolul... "Inapoia mea satana ca scris este Domnului si Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-i slujesti".
Ca prin farmec femeia s-a linistit si a disparut in multime. Eu am continuat lucrul pentru care intrasem in biserica. M-am inchinat la iconostas si la celelalte icoane si m-am grabit sa ies pentru a face loc si celorlalti enoriasi care asteptau la use. Cu trei pasi inainte de a iesi din biserica din randul celor care intrau in biserica, mi-s-a adresat o femeie, care dupa haine am recunoscut-o ca este femeia pe care eu o considerasem posedata. Era total transfigurata.. avea o fata de om linistit complet normal Mi-a zis: "Va rog sa ma scuzati... ma cheama Maria."
Si eu am iesit din biserica un pic bulversat. Mai participasem la alte slujbe unde se oficia Taina Sfantului Maslu.. auzisem glasul diavolului... dar nu vazusem infrangerea lui. Mi-am amintit de spusele Mantuitorului atunci cand Apostoli Il intrebau de ce ei nu pot sa vindece precum o facea El..Si IIsus le-a spus: "Acest neam de diavoli pot fi alungati prin post si rugaciuni" Se pare ca la rugaciunile parintelui Arsenie Boca care dorea sa o ajute pe aceasta femeie care venise aici spre vindecare Dumnezeu m-a folosit drept intermediar, deoarece prin botez toti fiind imbracati In Hristos... poate si pentru faptul ca in acest post al Craciunului imi propusesem sa il tin un post ceva mai strict si rugaciuni mai multe.
Nevrednicul, ticalosul si pacatosul !
Nicu Danut Florin Petrescu

preluare de pe sursa:

http://www.crestinortodox.ro/religie/minuni-parastasul-parintelui-arsenie-boca-122820.html